C. are în jurul ei o fortăreață , dominată
de liniște, această liniște reflectându-se prin zâmbetul ei. Aaa...am uitat să
precizez ... zidurile fortăreței sunt ornate cu trandafiri sălbatici! O fire
foarte dulce, ca marțipanul... și omniprezentă , care te face să-i duci dorul !
Este imprevizibilă în cel mai previzibil mod. Acum am să-ți spun ce bănuiesc eu
că se află dincolo de legăturile trandafirilor. În grădina sufletului ei ... se
găsesc de toate ... zâmbete, tristeți, dezamăgiri, suferințe, regrete,
amintiri, iubiri pierdute ... și teribilele întrebări pe care și cel mai lipsit
de scrupule om și le-ar pune: « De ce ?! » și «Ce-ar fi fost dacă !? ». Cred că
are o frumoasă relație cu ea însăși, pentru că mereu e în armonie cu ceilalți,
chiar dacă acest lucru e puțin vizibil. Stați...stați ! Am greșit! Oare e corect ca eu
... în fine, nu mai contează cum sunt eu ... să-i compar sufletul cu o gradină?
NU!
Am rămas surprinsă când de Moș Nicolae a
scos din geantă o cutiuță frumos legată cu o fundiță albastră. Atunci am
realizat cât este de delicată, gingașă și rafinată. Am observat cu câtă
seriozitate și sensibilitate conturează acele lucruri care trebuie tratate cu
căldură. Să revenim la sufletul ei ! Fără grădină ! Doar o cutiuță frumos
împachetată din satin roz-pal, aranjată cu dantelă neagră ! Așa e suflețelul C.
Să deschidem cutia sau nu ? Mda... pe riscul meu ! În viața ei și-au lăsat
amprenta oameni pe care nu i-a uitat niciodată și poate încă îi mai iubește, în
ciuda dezamăgirilor pe care le-a avut. Oameni pe care îi admiră și și-ar dori
să-i fie alături, chiar dacă au făcut-o de multe ori să se simtă mică și
neînsemnată ! În ciuda invidiei și a vorbelor grele aruncate asupra ei, încă
își mai găsește puterea să ofere o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrățișare. E o
fire sinceră, iar cuvintele ei sunt la fel, dar sigur există un secret pe care
doar ea îl știe și un vis pe care din anumite motive nu l-a putut îndeplini. A
rămas numai un vis... În jurul ei este
posibil să fie prezente persoane care o învață ce este prietenia, dupa ce
așa-zișii «prieteni» au trădat-o. Se spune că ceea ce nu te omoară te
întărește... de fapt ce o întărește pe ea? Poate rănile neînchise pe care le
bandajează mereu cum poate, în speranța că se vor vindeca într-o zi .
Sunt momente în care toată lumea este a ei,
momente în care este confuză și momente care o împing către prăpăstii negre.
Oscilează între nopți albe și zile negre... între clipe adunate și scăzute, iar
rezultatul nu o mulțumește. Cred cu tărie că păstrează undeva o persoană pe
care nu a uitat-o și în ultimul rând nu a iertat-o... iar cuvintele acelei
persoane vor fi veșnic vii pentru ea ! C. te poate duce pe căi mistice și te
face să-ți perzi existența lângă ea!
Iar acum eu... sinceră să fiu, C, noi două
ne asemănăm mult... chiar dacă nu suntem apropiate. Așa a fost să fie. Sunt
sigură că aș avea ce învăța de la tine... dar... Dumnezeu te-a trimis în viața
mea să te privesc de la distanță !
Îți doresc tot ce este mai frumos în viață !
Cu drag, colega
din partea de est a clasei , B.L . Decembrie 2012”
