De ce? Nici eu nu știu ...

   Știi cum e viața? Îți dă câte o palmă și te trezește din vis. Îți demonstrează că cei pe care credeai că-i vei avea mereu alături vor pleca într-o zi. Și atunci vor rămâne alături de tine cei pe care i-ai ignorat dar care îți vor fi  alături indiferent de toate. Ironic, nu?
   Ajungi de pe cea mai înaltă treaptă a fericirii tale la cea mai joasă. Și asta în cât timp? Depinde în cât timp conștientizezi. Ce rămâne în urmă?  Amintiri, întrebări, nimic, totul. Ce poți învăța? Să deschizi bine ochii și să nu îndepărtezi persoanele valoroase. Ce e de facut? De mers mai departe, nu poți obliga pe nimeni să rămână în viața ta.
   Eu? Se presupune că ar fi trebuit să știu deja toate acestea. Și le știam. Doar că m-am lăsat purtată din nou printre nori ... În legătură cu toate acestea o singură întrebare mai am : de ce? Sper să aflu răspunsul cândva. Și sper ca întrebarea mea să ajungă unde trebuie.

    „Ce ai pierdut? Tu nu poţi pierde. Fii convins de aceasta. Tu n-ai pierdut, ai câştigat o experienţă. Înainte!”