Viața ...

   Viața noastră în sine reprezintă o călătorie. O călătorie spre spre eternitate, spre infinit, spre  o altă viață, o viață veșnică,. Dar oare câți dintre noi avem grijă ca această călătorie să fie cea mai frumoasă? Dacă nu pentru restul lumii, măcar pentru noi. Trebuie să știm să ne trăim viața cât mai corect posibil căci odată ajunși la destinație nu mai putem schimba nici traseul, nici lucrurile care s-au petrecut cât timp am călătorit.

„Viața – o plimbare spre somn.”

 

Adevărata frumusețe ...

   Mulți dintre noi nu știm să apreciem tot ceea ce ne oferă natura. De câte ori ne-am oprit din drumul nostru să privim atent o furnică? De câte ori am îngrijit un animal bolnav care să nu ne aparțină nouă? De câte ori am plantat un copac? De câte ori ne-am facut timp să ascultăm susurul apei sau cântecul păsărelelor?
   Poate deloc sau poate de prea puține ori. Mereu suntem ocupați cu alte lucruri, lucruri care dacă ar fi să le punem în balanță sunt mai neînsemnate decât să apreciem adevărata frumusețe. Suntem ocupați să trăim in secolul XXI astfel uitând de natură și de tot ce ne oferă ea.

 „Natura îți dă zilnic exemplul de a trăi. Natura nu este zgârcită, nu este risipitoare, nu se epuizează: sunt cuvinte lipsite de sens.”

Schimbare ...

   Astăzi am impresia că fiecare picătură de ploaie îmi vrea binele, că se duce o luptă între ele deoarece fiecare dorește să îmi atingă prima pielea, să mă mângâie și eu să-i mulțumesc. Să mă alinte și eu să o răsplătesc. Poate fiindcă în toate aceste picături se oglindește melancolia mea. Poate astăzi mă regăsesc în picăturile de ploaie.
   Eu nu mă înțelegeam cu ploaia ... deloc. Dar astăzi s-a schimbat ceva.

„Curcubeul este premierea ploii.” 

Să înțelegem ...

   Mari, mici, verzi, negri, albaștri, căprui. Nu contează dimensiunea sau culoarea, contează ceea ce exprimă. Uitându-te în ochii unei persoane vei înțelege mai mult decât poți înțelege ascultând. Ochii pot exprima inocență, răutate, fericire, iubire, tristețe, dezamăgire și altele. Un suflet chinuit, la fel ca un suflet mulțumit se va oglindi mereu în ochi, căci ei sunt cei care ne descoperă sentimentele și trăririle oamenilor. Trebuie doar să știi să înțelegi.

   Privește atent în ochii celorlalți …

„Ochii dezvăluie puterea sufletului.”

Tu ce alegi?

   Inima e cea care se luptă zi de zi cu rațiunea. Și ține doar de noi cine câștigă lupta. Noi suntem cei care arbitrăm. Probabil dacă am arbitra corect rațiunea ar fi cea care ar ieși învingătoare de cele mai multe ori. Dar inima oare nu are dreptul să câștige? Oare nu datorită ei trăim cele mai frumoase clipe atunci când o declarăm pe ea câștigătoare?

   Da, rațiunea ne oferă siguranță, știm exact ce ne așteaptă după ce o alegem pe ea. Însă când alegem inima e exact ca atunci când pornim pe un drum fără să știm ce ne așteaptă la capătul său: fericirea sau dezamăgirea. Dar ce farmec are viața fără risc?

   Așadar, avem două posibilități: declarăm rațiunea câștigătoare, ca mai apoi să trăim în rutină și să ne întrebăm cum ar fi fost dacă am fi favorizat inima sau declarăm inima câștigătoare și riscăm dar nu regretăm.

„Inima are rațiunile ei pe care rațiunea nu le cunoaște.”

Falsitatea ...

   Majoritatea oamenilor fac abuz de măști. În fiecare zi își pun câte o mască. Astăzi aleg masca de om sincer, mâine cea de om chinuit. Poimâine vor părea că vor să ajute însă ei fac doar rău. Sau poate poartă doar o singură mască, o mască în care se regăsesc toate celelalte. Probabil nici ei nu mai știu cine sunt cu adevărat.
   Dar cei care nu știu ce înseamnă să porți mereu mască cui să acorde încredere? De la cine să mai aștepte ajutor necondiționat? Căci măștile sunt lucrate cu cea mai mare precizie, de cel mai bun meșter, astfel încât să nu le poți recunoaște.

Să învățăm să trăim în prezent ...

   De multe ori obișnuim să trăim în trecut. Sau acordăm prea multă importanță viitorului. Păi de ce, dacă tot ce contează e prezentul?
   Trecutul va rămâne mereu ceea ce este ... trecut. Nu ne vom putea întoarce niciodată în trecut, nu vom putea schimba ceea ce s-a întâmplat. Tot ce ne rămâne din trecut sunt amintirile. Viitorul nu va fi niciodată ceva sigur, nu avem de unde să știm dacă mâine ne vom trezi. Viitorul ne oferă doar speranța, speranța că vom ajunge să trăim și a doua zi. Pe când prezentul e totul. El ne oferă clipa, iar noi alegem dacă o trăim sau nu. Prezentul este cel care trebuie prețuit.

„De cele mai multe ori ne complicăm existenţa încercând să ne regăsim în trecut sau în viitor, dar foarte rar în prezent. Ne-am învăţat să ingnorăm prezentul, să nu trăim în el, ci să aşteptăm ceva mai bun de la viitor, sau să ne regretam trecutul.”

Avem de învățat ...

   Avem de învățat din orice și de la oricine câte ceva. De la copii putem învăța cum să fim buni cu cei din jurul nostru chiar dacă ei ne tratează cu indiferență, de la bătrâni putem învăța cum să nu facem aceleași greșeli care le-au făcut ei.  Natura ne învață să avem răbdare cu cei care ne fac rău, o pasăre ne învață cum să ne descurcăm singuri, ș.a.m.d.
    Cunosc un bolnav mintal care în nebunia sa spune lucruri mult mai înțelepte decât oamenii sănătoși, un orb care în întunericul în care trăiește cunoaște tot ce-l înconjoară mai bine decât un văzător. Așadar, să privim tot ce ne înconjoară cu atenție și să copiem tot ce ne oferă mai bun.

„Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
 Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci."

1 iunie!

   Astăzi, de ziua celor mai inocente ființe de pe pământ să le urăm „La mulți ani” sufletelor calde și neatinse de timp, fie ei copii sau adulți care păstrează viu copilul din ei!

„La mulți ani :*!”