Pretutindeni...

În tot ce mă-nconjoară, în tot ce întâlnesc

ești!

Prin ochii mei, prin dragoste, tu

ești!

Venind, plecând, dar

ești!

Otravă, leac, tu

ești!

Nimic, dar totul, ai fost, vei fi și

ești!

Tu ...

Mi-ai scrijelit inima

prin neiubire.

Mi te-ai întipărit în inimă

pentru vecie.

Ești aici, dar și acolo ...

Ești nemuritor

prin mine!

Mă doare dorul din mine ...

     Mi-e dor ... și doare ! Doare dorul din mine . Sunt captivă într-o iluzie de care nu pot scăpa și mă simt legată de un om ... exact cum legi piciorul unei păsări pentru a o ține pe pământ. Am aripi, dar nu pot să zbor . Sunt legată de persoana lui, iar el nici nu bănuiește (sau nu îi pasă?!). Să-ncerc să uit ? Oh! Am încercat deja ... dar până nu voi putea zbura , nu voi uita ...

„Am vrut să te uit. Dar am uitat să te uit

Sau poate că nu știu să te uit.
Poate că încă nu sunt pregătită să te uit

Sau poate că nu vreau să te uit niciodată.” (Irina B.)