Cum se face că astăzi iubim până la cer și înapoi, iar mâine iubirea începe să se stingă? Cum se face că până și sentimentele frumoase pier și lasă în urmă doar amintirile? De ce din tot ce-a fost frumos cândva păstrăm doar cenușa într-o cutie frumos decorată? Am reluat astăzi ideea, în prezența aceleiași persoane... De ce ? am întrebat; „Pentru că ochii care nu se văd, se uită ... Știi cum se formează bătăturile? Așa e și cu iubirea ...” . Astfel mi-a venit răspunsul . Asemenea bătăturilor, care se formează prin durere și suferință, într-un anumit stadiu ele se întăresc și nu mai simți nimic.
E trist ... dar încetăm a iubi. Poate din cauza faptului că acea persoană nu îți este destinată oricât ți-ai dori să fie, încetăm să o mai iubim, păstrând în suflet doar respect și admirație, prea puțin în comparație cu sentimentele anterioare, însă inima ia propriile decizii.
„Cum de-ai trecut, o, timp hoinar
Lăsând în amintire
Pasul făcut pe-acel hotar
Cu numele iubire?” (Ovidiu C.)
