Pe atunci nu știam ce înseamnă greul, nu ne păsa că mama nu are bani, nu știam ce-s alea rate la bancă . Pe atunci pentru noi viața era joacă, joacă și iar joacă, credeam că orice vis va deveni realitate. Cât de simple erau toate! Nu aveam griji sau nevoi de niciun fel.
Mi-e dor de zilele când mă certa mama că stau prea mult la joaca și nu vin acasă să mănânc. Nu mai vreau să cresc! Dacă am pierdut zilele acelea, măcar acestea să dureze o veșnicie! Dar știu că nu e posibil, de aceea toți ar trebui să profităm cât încă mai suntem copii și să facem nebunii. Acum și nu peste câțiva ani când toți ne vor privi acuzator daca o să ne purtăm copilărește. Să profităm de anii care ne-au mai rămas, să iubim, să ne împrietenim și să ne amintim cu drag de copilărie
„Copilăria, singurul paradis pierdut!”
Eu ma consider un copil nebun de 18 ani:))
RăspundețiȘtergereSi asta nu o sa se schimbe nici peste 10 ani(mai putin faza cu varsta:D)
Da, contează să știm să ne bucurăm de viață indiferent de vârstă :x.
RăspundețiȘtergereCu totii vom fi mereu copii in sufletele noastre !! <3
RăspundețiȘtergereCata dreptate aiiii!!!!!!
RăspundețiȘtergere