marți, 22 aprilie 2014

Despre mine prin alți ochi...

„Habar nu am cum să încep...Dar mai bine încep cu începutul. Zilele trecute o priveam pe colega mea de clasă, C. Știi și de ce făceam asta? Evident că nu. Nu aș putea spune despre ea că este o persoană, ci mai degrabă o ființă care aparține unui Univers de a cărui existență sunt și eu conștientă. Nu are rost să descriu culoarea păului, înălțimea, greutatea sau vestimentația. Toate astea sunt doar chestii efemere. Dacă privești foarte atent, frumusețea C. se reflectă doar prin ochii ei. Atât!În viziunea mea această ființă are puterea de a vedea dincolo de aparențe și de a-i da voie sufletului să «atingă» orizontul prin intermediul ochilor. Normal! Doar se scaldă în același ocean de sentimente ca și mine, chiar dacă eu sunt Pești și ea este Rac, dar... sigur este mai realistă ca mine cu câteva procente.
   C. are în jurul ei o fortăreață , dominată de liniște, această liniște reflectându-se prin zâmbetul ei. Aaa...am uitat să precizez ... zidurile fortăreței sunt ornate cu trandafiri sălbatici! O fire foarte dulce, ca marțipanul... și omniprezentă , care te face să-i duci dorul ! Este imprevizibilă în cel mai previzibil mod. Acum am să-ți spun ce bănuiesc eu că se află dincolo de legăturile trandafirilor. În grădina sufletului ei ... se găsesc de toate ... zâmbete, tristeți, dezamăgiri, suferințe, regrete, amintiri, iubiri pierdute ... și teribilele întrebări pe care și cel mai lipsit de scrupule om și le-ar pune: « De ce ?! » și «Ce-ar fi fost dacă !? ». Cred că are o frumoasă relație cu ea însăși, pentru că mereu e în armonie cu ceilalți, chiar dacă acest lucru e puțin vizibil.  Stați...stați ! Am greșit! Oare e corect ca eu ... în fine, nu mai contează cum sunt eu ... să-i compar sufletul cu o gradină? NU!
   Am rămas surprinsă când de Moș Nicolae a scos din geantă o cutiuță frumos legată cu o fundiță albastră. Atunci am realizat cât este de delicată, gingașă și rafinată. Am observat cu câtă seriozitate și sensibilitate conturează acele lucruri care trebuie tratate cu căldură. Să revenim la sufletul ei ! Fără grădină ! Doar o cutiuță frumos împachetată din satin roz-pal, aranjată cu dantelă neagră ! Așa e suflețelul C. Să deschidem cutia sau nu ? Mda... pe riscul meu ! În viața ei și-au lăsat amprenta oameni pe care nu i-a uitat niciodată și poate încă îi mai iubește, în ciuda dezamăgirilor pe care le-a avut. Oameni pe care îi admiră și și-ar dori să-i fie alături, chiar dacă au făcut-o de multe ori să se simtă mică și neînsemnată ! În ciuda invidiei și a vorbelor grele aruncate asupra ei, încă își mai găsește puterea să ofere o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrățișare. E o fire sinceră, iar cuvintele ei sunt la fel, dar sigur există un secret pe care doar ea îl știe și un vis pe care din anumite motive nu l-a putut îndeplini. A rămas numai un vis...  În jurul ei este posibil să fie prezente persoane care o învață ce este prietenia, dupa ce așa-zișii «prieteni» au trădat-o. Se spune că ceea ce nu te omoară te întărește... de fapt ce o întărește pe ea? Poate rănile neînchise pe care le bandajează mereu cum poate, în speranța că se vor vindeca într-o zi .
   Sunt momente în care toată lumea este a ei, momente în care este confuză și momente care o împing către prăpăstii negre. Oscilează între nopți albe și zile negre... între clipe adunate și scăzute, iar rezultatul nu o mulțumește. Cred cu tărie că păstrează undeva o persoană pe care nu a uitat-o și în ultimul rând nu a iertat-o... iar cuvintele acelei persoane vor fi veșnic vii pentru ea ! C. te poate duce pe căi mistice și te face să-ți perzi existența lângă ea!
   Iar acum eu... sinceră să fiu, C, noi două ne asemănăm mult... chiar dacă nu suntem apropiate. Așa a fost să fie. Sunt sigură că aș avea ce învăța de la tine... dar... Dumnezeu te-a trimis în viața mea să te privesc de la distanță !
   Îți doresc tot ce este mai frumos în viață !

Cu drag, colega din partea de est a clasei , B.L . Decembrie 2012”