O poezie a domnului prof. de religie. Am considerat că merită apreciată și de alții, nu doar de câteva persoane care au citit-o.
M-am întors ...
de Ovidiu Cherniciuc
M-am întors pe-aceleași locuri
Ce ne-au dăruit minuni
Și-am simțit aceleași focuri
Din priviri și rugăciuni.
M-am întors pe-aceași cale
Care am urmat de mult
Să uit lacrmile tale
Dar mai tare m-au durut.
M-am întors în cadrul vechi
Să-mi mai spele din memorii
În zadar, că în urechi
Îmi jeleau plecând cocorii.
M-am pierdut pe vechi cărări
Și prin frunze căzătoare
Să mă-nchidă în uitări,
Însă glasul lor mă doare.
Numai chipul și privirea
Timpul nu le-au biruit
Poate numai amintirea
Că odată ne-am iubit.
Astăzi, ce a fost odată
A-nțelege nu mai pot
Și-a iubi încă o dată
Am uitat cred că de tot.
M-am întors la iarbă verde
Unde ne chemam ades
Ca în veci să mă pot pierde
Să mor ca un ne-nțeles.
Ai uitat cred că de toate
Ce ne chemau spre trecut
Și zburând tot mai departe
cat de frumoasa e;x
RăspundețiȘtergereȘtiu. Și nu e singura :d. Mai are și altele la fel de frumoase :p
RăspundețiȘtergerePrea tare :x.Vreau si aia misto care imi placea mie 8->.
RăspundețiȘtergereAm s-o pun maine pe blog, deja e scrisă pe calculator :d.
RăspundețiȘtergereFrumoasă poezie .8->
RăspundețiȘtergereFrumoasa poezia:d:*
RăspundețiȘtergere