duminică, 8 aprilie 2012

Oare?

  Așa suntem noi, oamenii. Sau poate nu suntem toți la fel, însă majoritatea dintre noi, când alegem să plecăm din viața unui om așteptăm ca acea persoană să ne oprească și să lupte pentru noi, chiar dacă suntem conștienți că ar lupta în zadar. Chiar dacă nimic nu ne poate face să ne răzgândim, așteptăm să fim rugați să nu plecăm, așteptăm să fim rugați să acordăm a doua șansă, conștienți fiind că acest lucru e imposibil. E oare orgoliul? Sau ...


„Ciudat, chiar și atunci când știi că trebuie să se termine, când se întamplă, ai parte de inevitabila strângere de inimă.”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aștept părerea ta!