Eu nu-ți cunosc nici vocea, asemeni al tău chip...
Știu doar că într-o zi vei veni,
Cu drag te voi primi și-apoi
Ne vom iubi până ce viața ni se va sfârși !
Iar mie de-atâta timp mi-e dor de dor
Și simt, domol, cum mor
În umbră, fără vină,
Atâtea simțiri expuse în vitrină ...
Deci vino tu în grabă
Și le fură, lăsând în urmă,
Fără știre, sacoșa de metehne plină,
Oprind să se depună pe inimă rugină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aștept părerea ta!