Eu nu mai știu de câte ori
Noi... am pășit spre nemurire.
Cert mi-e că tot de-atâtea ori
Am cunoscut numai neștire.
Căci ...
Faptele tale au fost în vorbe
Și nu vorbele tale-n fapte
Când promiteai lucruri deșarte
Apoi plecând în noapte ...
Amor florum odorem surrexit autem spinas asperis. Erorile sunt lăsate de oameni să existe.
RăspundețiȘtergereSunt într-adevăr lăsate de oameni să existe și nu contest acest lucru .Deși nimic nu este întamplător ! NIMIC ! Și dacă ceva merge prost eu cred cu tărie că e așa pentru că altceva mai bun ne așteaptă .
ȘtergereEşti prea optimistă. Fericirea se ridică prin durere şi sânge. Doar binele crucificat va învinge răul. Încă nu ai gustat paharul durerii deplin...Oricum, admir incontestabila ta doză de potimism şi pe tine ca persoană. acum, rămân doar cele 3: credinţă, nădejde şi dragoste iar mai presus de toate dragostea!
RăspundețiȘtergereNu cred că sunt PREA optimistă. De viață trebuie să știi să te bucuri, nu rezolvi nimic dacă stai și îți plângi de milă . La urma urmei, Dumnezeu nu ne vrea răul . Sau greșesc ? Altfel nu ne-ar fi dat șansa la mântuire. Dar da, sunt de acord că fericirea nu pică din cer. Așa cum spune pr. Timotei Kilifis : Fericirea este o scară ce nu se înalță singură. Ea cere muncă și foarte multă credință. Dar asta nu înseamnă că dacă dau de greu trebuie să mă las doborâtă . Tocmai în asta constă să lupți pentru fericire : să lupți împotriva greului . Așadar : prea optimistă ? Nu cred ... Oricum, mulțumesc pentru părere și dacă spui că mă admiri ca persoană e posibil să ne cunoaștem ? Îmi poți spune cine ești ?
ȘtergereÎn mijlocul lumii, înconjurat de rău şi viclenie nu poţi sau e aproape imposibil să-ţi construieşti singur fericirea. A râde în mijlocul urii şi măştilor e puţin deplasat, dacă nu chiar puţin psihopatic... unde poţi scăpa dacă eşti înconjurat de rău? oare trebuie să laşi mereu ce ai construit pentru a reconstrui mereu? pentru a găsi fericirea trebuie să ne întoarcem la origini. Până când nu vom fi precum copiii nu vom gusta fericirea. dar dacă alţii nu vor să fii fericit iar adevăraţii duşmani ai omului sunt casnicii săi? Rişti să fii un clovn care, sătul să mimeze fericirea, la un moment dat îşi aruncă masca şi plânge ca să-şi descarce sufletul. dar dacă nu ai une şi cui să-ţi descarci sufletul ce faci? Înebuneşti? ca să poţi construi trebuie să ai pe ce.
RăspundețiȘtergereNu știu de ce-mi lași impresia că mă concepi drept o persoană falsă . Unde am pomenit eu ceva de mimat? Cred că nu suntem pe aceeași lungime de undă sau poate că ești pe lângă răspunsurile mele. Mă simt de parcă aș vorbi la pereți. Poate că ... de fapt cu siguranță nu am gustat „paharul durerii deplin” , dar dacă tu ai facut-o și poate că de aici și părerile tale , atunci unde îți este ție nădejdea ? Oare n-ai căzut tu în deznădejde ? Să mă scuzi dacă te va deranja cu ceva părerea mea... asta dacă nu vei trece, ca de obicei, pe lângă ea.
Ștergere